Ce faceti? Imi duceti dorul cumva? Sau v-a si trecut deja? Nu-i nimic, pot trai si fara dorul vostru si tin sa va anunt, dragii mei, ca eu sint precum vinul fin, mai buna cu virsta. Eee, ce ziceti de chestia asta? hmmm. Intre timp, de pe Est, am zburat un pic pe Vest. De asta iubesc America, ca e mare si multa, chiar daca atunci cind te apuci sa o strabati, te extenueaza. Am facut 6 ore din NY pina in San Francisco (zbor direct si cu multe turbulente)....(pina in Amsterdam, acum 2 ani, am facut 7 ore, ce diferenta, nu?)
*****California, the beautiful…San Francisco, dupa parerea mea, este cel mai european oras din America, din care am vazut cam tot ce merita vazut, de-a lungul anilor in care traiesc cu placere in ea. Strabatind-ul in sus si-n jos, superbul oras american, este ici-colo parca un amestec din French Riviera si Zurich, unde si de care am fost impresionata cu ceva timp in urma. Chiar pot sa-i spun Riviera Franceza in versiunea americana. Am fost sigura ca voi fi incintata de San Francisco, atunci cind am decis ca vreau o vacanta acolo.(mai ales ca auzisem numai pareri frumoase de la cei care l-au “cunoscut” inaintea mea). Nu am dat gres in alegere, de regula am intuitie buna, atit la oameni cit si la locuri. Am fost impresionata de arhitectura ingenioasa a cladirilor, de abundenta de flori colorate cu parfumul lor proaspat, clima clara si aerisita, de Pacific(care mi se pare mai frumos, mai impunator, mai nelinistit decit Atlanticul) cu valurile lui albe si spumoase si hey, credeti sau nu, nu m-am izbit de oameni grasi, cu care mi s-a format si obisnuit, eventual, ochiul. Mi-a placut de minune cind urcam si coboram colinele-dealurile care alcatuiesc strazile propriu-zise, (la un moment dat, erau unele asa abrupte, incit gifiiam la urcat). Troleele si tramvaiele greoaie intareau si mai mult senzatia ca ma aflam undeva prin batrina Europa. Provocarea mare a fost cind si din dorinta de a face ceva miscare si de a explora cit mai mult din tinutul californian, am inchiriat bicicleta, ca sa traversez, in acelasi timp grandiosul
Golden Gate Bridge,(nemultumindu-ma sa-l trec doar pe jos si cu masina) despre care se spune ca este podul unde se inregistreaza cele mai multe sinucideri. (eu una m-am speriat numai cind m-am uitat in jos, nu stiu ce curaj au unii sa-si ia zborul si viata de acolo). Si ca o balerina ce sint, am pedalat, atentie, 30 de km, ceea ce m-a extenuat la maxim si chiar daca privirea mi-a fost incintata de niste imagini absolut magnifice, nu ma voi mai urca pe o bicla muuuult timp de acum incolo. Mi-a pus capac toata pedalarea aia si am mers cracanata vreo 2 zile si cu ceva durere intr-un loc dorsal sensibil. Ca sa nu mai zic ca traseul a inclus si o padure la mama naibii, in care, chipurile, zaceau cei mai inalti copaci din lume. Mie nu mi s-au parut asa inalti, insa la cit eram de epuizata, e f. posibil sa nu fi fost in stare sa vad ce e mare sau scund. Foarte incintata am mai fost sa vizitez renumita inchisoare
Alcatraz, care a functionat intre anii 1934-1963 si care a “gazduit” cei mai notorii criminali, inclusiv pe Al Capone. De cind am vazut filmul Escape from Alcatraz, inspirat de una din cele 14 incercari de evadare, la care au participat in total 36 de prizonieri am fost curioasa sa vad acest loc glacial si deloc prietenos. Curiozitatea mea a fost cu atit mai mare intrucit a fost pentru prima oara in viata mea cind am intrat intr-o inchisoare. M-am amuzat cind m-am plimbat pe strazile franciscane cu cable car,(un fel de teleferic, insa pe strada, nu aerial, tras de un cablu, ah, nu stiu sa explic intocmai mecanismul, nu sint tehnica deloc) de care am stat atirnata de bara.(o sa intelegeti din poze despre ce e vorba, sa nu rideti de mine, eram cam incordata sa nu scap bara din mina). Un oras f. original, i-as mai zice eu. Oamenii f. prietenosi si veseli, mai laid back decit new-yorkezii care au renumele de agresivi si nu chiar politicosi.(eu contrazic totusi ideea asta). Anyway, din San Francisco pina-n Los Angeles am facut in jur de 10 ore cu masina, pe Coasta Pacificului, un peisaj balsamic si mirific. De o parte se intindeau munti si vai, pe de alta, Oceanul linga care, pe o fisie de pasune puteai zari vaci dolofane la pascut sau foci masive tolanite in nisipul matasos. Los Angeles nu mi-a placut in mod special, dar nici nu mi-a displacut. Un lucru e clar, traficul este absurd(fiecare membru de familie are masina, aceasta fiind indispensabila ptr. oricine locuieste in L.A) si daca as locui acolo as fi bolnava cu nervii din aceasta cauza. Beverly Hills- un cartier cu multa liniste, verdeata si cu niste resedinte superbe, cu mult bun gust, imprejmuite de garduri vii. Hollywood mi-a placut prin agitatia lui, prin magazinele colorate, prin cei care "impersonau" staruri precum Superman, Marilyn Monroe etc. Da, cam asa ar arata in mare calatoria mea in California insorita. Recomand cu placere sa alegeti aceasta destinatie atunci cind porniti in vacanta. Asadar, eu (dezlantuita and californicated)in San Francisco si Los Angeles, in fotografiile ce urmeaza- click pe mine
AICIPS: Va puuuuup ma’ si va doresc o primavara cu mult soare, flori si tril de rindunele!!!! muaahhhhhh
